Cosmin Lupu

 

cos_wdpr

Vocea – instrumentul cu care te nasti

Va plac povestile cu magie, zane, vrajitoare si alte cele? Ce urmeaza mai jos nu se incadreaza mai deloc in descrierea asta, dar va promit ca am sa va fac cel putin curiosi. Pentru inceput insa, va invit sa ne gandim un pic impreuna la primul lucru care se intampla atunci cand ne nastem, iar medicul ne scoate la iveala si dam cu nasul de ceea ce ne inconjoara. Traim prima zi din viata noastra si ne anuntam sosirea cu un tipat/ planset puternic si hotarat. Ei bine, vocea noastra e primul semn care ne face simtita prezenta imediat dupa ce ne nastem. Intamplator oare?

Parerea mea este ca nu e deloc intamplator, insa majoritatea dintre noi alegem sa consideram vocea – inconstient poate – ca fiind cel mai neglijat instrument/ mijloc de exprimare. Ce e mai simplu: sa canti la chitara sau sa canti cu vocea, spre exemplu? Majoritatea vor raspunde instant – ‘sa canti cu vocea’! ‘Care frate, eu n-am voce…’ sau ‘Nu stiu ma, n-am ureche muzicala…’ Suna cunoscut?

Am sa incerc in cele ce urmeaza sa demitizez un pic toata povestea asta pentru a va demonstra ca aveti cu voi un instrument cu totul si cu totul deosebit care ar trebui studiat cu atentie si daruire, insa fara niste investitii costisitoare in scule.

Cateva aspecte importante despre instrumentul numit VOCE:

  1. Te nasti cu el – nu trebuie sa il cumperi
  2. Se studiaza fara sa ai nevoie de amplificator, corzi de schimb, pene, curele etc.
  3. Nu cari o tona de scule cand vii la repetitie sau la concert
  4. Transmiti mai usor pentru ca muzica vine direct din tine
  5. Dispune de capacitati uimitoare.

Motive putem gasi suficiente, insa iata cate ceva despre experienta mea legata de ideea de a-mi descoperi vocea ca instrument si mijloc de expresie.

Am inceput sa imi folosesc vocea de mult timp, insa niciodata studiat pana acum cativa ani. Pe la 8 ani cantam de mama focului in baie dupa ce auzisem piesa ‘Zombie’ de la Cranberries . Cantam cu prietenii in parc, dupa ce invatasem sa cant cat de cat la chitara, pe la 14-15 ani, apoi a urmat perioada in care voiam sa cant la chitara ca x, y, z, si w cu orice pret! Ore de studiu – alternate picking, sweeping, tapping, arpegii, game, acorduri, isterieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!! Totala!

Ei bine, a venit un moment in care m-am prins ca nu mai satisface ideea de a scoate tot soiul de fraze scurte sau piese de la diversi ‘guitar heroes’ – voiam sa fac muzica. Pfff… Frustrarea MAXIMA! Prin 2006, traiam cu impresia ca eu nu am sa fiu in stare sa compun in viata mea o piesa de la cap la coada. Cu putin efort, ulterior, prin intermediul bunului meu prieten Cezar Popescu (Vita de vie, Days of Confusion, Domination) am descoperit softurile audio prin 2008. Ei bine, din clipa aceea, lumea mea s-a schimbat complet. Puteam sa scriu tobe sau basi, puteam sa trag chitari, puteam sa fac ORICE. Grozav nu? Am inceput sa experimentez cat cuprinde si usor, usor au inceput sa curga piesele. A urmat apoi un mic pelerinaj muzical, in Stripsearch, in Voodoo, la Mozart Rocks! sau la guitarmasterclass.net – am invatat de peste tot cat am putut, timp in care s-a mai intamplat ceva… Am inceput sa-mi descopar vocea, gratie intalnirii cu primul meu workshop de tehnica vocala moderna in 2009. Vechea mea prietena, Mira Botocan, ma introdusese inca de prin 2008 in ceea ce avea sa se transforme mai tarziu la initiativa ei, a Manuelei Manastireanu si a mea in conceptul ‘Feel, Dare, Sing!’. Un simplu set de tehnici vocale? Un mod de a intelege muzica prin intermediul propriului corp? Parerea mea este ca aici fiecare gaseste un mix echilibrat din toate – ‘Feel, Dare, Sing!’ m-a ajutat sa inteleg cum functioneaza organismul meu si cum pot s ail pun in slujba mea pentru a canta tehnic cat mai bine. Apoi a urmat noianul de posibilitati descoperite in momentul in care tehnica a inceput sa fie cat de cat asimilata.

Asadar, a urmat un moment de cotitura in viata mea de om de muzica. Initial, am fost putin reticent – Eu? Sa cant cu vocea? Hmmmm, dar, dar… chitara… Acum ce ma fac? Ma simteam exact asa:

https://www.photospin.com/content/photos/full/432_2979473.jpg

Intre timp, fosta Aria, actualmente Days of Confusion cauta in disperare un vocal. Pentru ca nu am gasit pe nimeni care sa fie potrivit, m-am trezit cu microfonul in fata. Ei, acum e acum! In clipa de fata, ma urc pe scena doar in postura de vocalist. E usor oarecum, inainte sa pun piciorul acolo. Nu car, nu nimic, insa in momentul in care pasesc pe scena, nu am in spatele a ce sa ma asez comfortabil (ex: chitara), iar toata lumea asteapta sa rostesc primele versuri. Magic sau stresant? Pai decizia cred ca imi apartine pe deplin si simt ca e din ce in ce mai bine. E de munca si cred ca tehnica vocala e clar doar un 40% din tot ansamblul, dar fara de care cu siguranta nu as fi avut curaj sa fac pasul asta.

Sirul descoperirilor ‘vocalistice’ e inca la inceput si recunosc ca uneori ma simt luat cu vatraiul de noul meu rol, insa toata experienta acumulata pe scena cu chitara in mana isi spune cuvantul si ma ajuta enorm.

Cam asta e rezumatul drumului meu muzical pana aici. Mai departe… m-am indragostit de chitara acustica si cant mai mult acustic in ultima perioada. Acustic si cu vocea – cat mai multe piese adunate de pe la trupele care-mi plac mie. Stiluri? Toate! De la soul la rock, la pop la country, nu conteaza, important e sa imi placa si sa simt ca vreau sa invat piesa aia.

E ca un fel de mancare, dureaza un pic pana cand il gatesti apoi, cand il vezi frumos decorat sau aburind in farfurie, parca ti-e mai mare dragul!

Cum spuneam, Feel Dare Sing a insemnat o etapa extrem de importanta in calatoria mea. A fost ‘manualul vocalistului’, care in primul si in primul rand mi-a demonstrat ca se poate si ca vocea nu e doar ‘ceva-ul’ ala pe care unii il au si altii nu. La inceput am mentionat ceva despre faptul ca vocea ar fi instrumentul nostru nativ. Ei bine, este intr-adevar instrumentul cu care orice om se naste, dar ca oricare alt instrument, trebuie studiat si mai ales ingrijit.

Povestea mea continua si promit sa mai adaug randuri pe masura ce timpul va trece, insa pana una alta, as vrea sa stiu care sunt povestile voastre? Cantati? Daca da, de ce? Cand, cum, unde, cu cine? De ce va e cel mai teama? Si cel mai important…ce anume va da curaj?

Cosmin

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s